Ratacit
Ma uit in jur, sunt oameni multi
Dar suflete putine...
Pierdut ma simt in praf si in taciune
Raza de lumina in tenebrele sublime
Celula-mi destinata, rece, fier si cenusiu
Singuratatea, singur eu mi-o stiu
Speranta e, dar departe,acolo sus
Regatul adierilor, al focului etern, al meu...supus.
Dar ce acum o eternitate-i,
In eternitate, clipa ea va fi
Iar toamna ce m-apasa greu,
O frunza palida, inchisa-n pumnul meu.
o sa reeditez acest post zilele urmatoare si o sa mai pun vreo 4-5 alte "rataciri". :)
duminică, 4 februarie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)